George Buhnici | #igdlcc

Experiența noastră subiectivă nu este o reacție directă la realitatea obiectivă, ci o construcție activă a creierului, care editează continuu percepțiile pentru a crea un „film” coerent al lumii. Emoțiile nu sunt mecanisme universale înnăscute sau entități biologice fixe, ci sunt etichete culturale și lingvistice pe care le aplicăm unor senzații fizice de bază, numite interocepție. Acest proces de construcție depinde fundamental de context, educație și mediul social, ceea ce explică de ce culturile non-occidentale pot experimenta stări interne complet diferite de ale noastre. La nivel biologic, sistemul imunitar joacă un rol central în generarea semnalelor pe care le interpretăm drept emoții negative sau alerte de pericol. Sănătatea mentală este strâns legată de „alostază”, procesul predictiv prin care creierul gestionează bugetul de energie al corpului pentru a face față provocărilor viitoare. Atunci când aceste mecanisme de adaptare sunt suprasolicitate sau devin imprevizibile, apare stresul cronic și infla